Între plăcere și fericire

Care e diferența?

Psihologii adesea definesc fericirea ca o stare emoțională de bine ce poate cuprinde stări sufletești sau emoții plăcute cum ar fi cele de mulțumire până la bucurie intensă.

O eroare comună este aceea de a eticheta greșit aceste stări, și de a confuza plăcerea cu fericirea.

Plăcerea e doar umbra fericirii. ~ Proverb Hinduist

Din punct de vedere evoluționist, plăcerea e o componenta importantă din mecanismul evoluției speciilor și anume face parte din ciclul de feedback pozitiv care motivează organismul sa recreeze o situație benefică supraviețuirii speciei sau să evite situații care în trecut au cauzat durere. De aceea doi parteneri simt plăcere în cursul actului sexual, mamele simt plăcere când alăptează sau plăcerea care o simțim când am evitat un pericol.

Plăcerea e răspunsul hedonistic direct în urma unor stimuli, cum ar fi senzuali, intelectuali, estetici. Această experiență efemeră e dependentă de anumite circumstanțe, de o anumită locație sau moment în timp.

Plăcerea are un caracter excepțional și instabil, în sensul că dacă senzația e repetată suficient, mintea nu o mai percepe ca excepție și foarte curând devine insipidă sau chiar neplăcută.

Plăcerea e consumabilă, ca o lumânare care se consumă pe ea însăși, precum dacă am fi forțați să ascultăm aceeași arie de Mozart zile la rând, până la urmă devine insuportabilă.

Mai presus, aceasta e o experiență individuală, de multe ori egoistă care intră adesea în conflict cu bunăstarea celor din jur.

Plăcerea e fericirea nebunilor, pe când fericirea e plăcerea înțelepților. ~Jules Barbey d’Aurevilly

Putem simții plăcere pe seama altcuiva dar nu vom putea cultiva fericire din ea niciodată. Plăcerea e adesea asociată cu cruzimea, violența, mândria, lăcomia sau alte stări mentale care nu sunt deloc compatibile cu fericirea.

Unii oameni se bucură chiar de răzbunare și torturarea altor ființe, precum un om de afaceri ce se bucură de ruinarea unui concurent sau un spectator la o luptă cu tauri se poate bucura de moartea taurului. Dar acestea stări trecătoare de încântare adesea morbide, precum momentele de euforie, nu au mare lucru de-a face cu fericirea.

Fericirea autentică ar putea fi influențată de circumstanțe, dar în contrast cu plăcerea, nu depinde de ele.

Fericirea e posibilă doar când te oprești și te bucuri de momentul prezent, de cine ești acum. Ceea ce ești, e deja un miracol, nu trebuie să fi altcineva. ~Thich Nhat Hanh

Mulți dintre noi, probabil, nu cred că avem nevoie de o definiție formală a fericirii; o știm când o simțim și adesea folosim termenul pentru a descrie o serie de emoții pozitive, inclusiv bucurie, mândrie, mulțumire și recunoștință.

Cercetătorul în domeniul psihologiei pozitive, Sonja Lyubomirsky descrie fericirea în cartea ei din 2007, "The how of happiness", ca fiind experiența bucuriei, mulțumirii sau a bunăstării , combinată cu un sentiment împlinire personală .

Această definiție cuprinde emoțiile trecătoare care vin cu fericirea, împreună cu un sentiment mai profund al sensului și scopului în viață. Sugerează deasemenea modul în care aceste emoții și sentimentul de semnificație și împlinire personală se consolidează reciproc.

Chiar dacă, intrinsec, plăcerea și fericirea sunt stări diferite, plăcerea nu este inamicul fericirii: totul depinde de modul în care este experimentată. Dacă plăcerea e pătată cu agățare și împiedică libertatea interioară, dacă dă naștere la aviditate și dependență, este un obstacol în calea fericirii. Pe de altă parte, dacă este experimentată în prezent, într-o stare de pace și libertate interioară, plăcerea împodobește fericirea fără a o umbri.