Legea cauzei și al efectului

Totul în univers, inclusiv viața noastră e guvernat de legea cauzei și al efectului.

Nimic nu există din sine însuși, totul apare în urma unor cauze, și de cele mai multe ori acestea sunt nenumărate și foarte complexe.

În același timp, anumite cauze predominante pot fi identificate.

În afară de acțiuni cu consecințe relativ imediate, rar suntem capabili să anticipăm rezultatul acțiunilor noastre, și nu suntem conștienți de semințele pe care le semănăm în noi și în cei din jur până când acestea nu s-au transformat deja în buruieni cu rădăcini puternice.

Astfel, ne dăm seama că nu am avut grijă de sănătatea noastră decât când ne îmbolnăvim. Ne dăm seama că nu am economisit suficient doar când suntem la ananghie. Ne dăm seama că nu am avut grijă de mediul înconjurător doar pe când schimbarea climatică e ireversibilă. Ne dăm seama că nu am avut grijă de sănătatea mentală doar atunci când mintea noastră este epuizată și lucrurile sunt scăpate de sub control. Ne dăm seama că nu am întreținut o relație doar pe când s-a răcit complet și ne separăm.

Toți avem o bază de semințe deja plantate (genetic, factori și condiționări social-culturale etc.) și nu putem schimba cu ușurință semințele care sunt deja în pământ, dar putem controla semințele pe care le semănăm acum. Fiecare moment al vieții noastre, fiecare interacțiune, fiecare gând, fiecare vorbă adresată cuiva este o nouă sămânță pe care o sădim . Rolul nostru ca persoane conștiente e să triem pe cât posibil semințele care le plantăm, să învățăm să identificăm și să separăm semințele folositoare de buruieni și să încercăm să plantăm în noi înșine și în ceilalți pe cât posibil semințe de plante care vor face o grădină frumoasă, o lume mai bună.

Dacă nu dedicăm timp, gândindu-ne la ceea ce facem și la impactul care-l au acțiunile noastre, dacă nu ne oprim să ne punem întrebările incomode, vom continua să plantăm în grădina noastră și a celor din jurul nostru semințe de buruieni fără să ne dăm seama.

În timp acestea vor germina și vor aduce consecințe nedorite, și de multe ori surprinzătoare. Astfel continuăm să propagăm suferință în lume, generației noastre și ale celor următoare.

Acest exercițiu de a investiga încontinuu înainte de a acționa este calea către o viață conștientă și implicit către o lume mai bună.

Iată trei întrebări simple care ne pot ajuta în acest exercițiu dacă ni le putem pune înainte de a acționa:

• Acțiunea care doresc să o fac, e urmarea unei reacții emoționale, o sămânță de buruiană ce o aveam deja plantată, sau am reușit să ne gândim înainte?

Pentru a fi capabili să ne punem această întrebare avem nevoie de un spațiu între apariția unei emoții sau unui impuls și reacția propriu-zisă. Acest spațiu ne permite să analizăm și să decidem conștient înainte de a reacționa. Pentru majoritatea dintre noi acest spațiu este foarte restrâns sau chiar insistent. Acesta se poate antrena prin meditație, astfel la început reacția în urma unei emoții sau al unui impuls e instantă și de cele mai multe ori inconștientă, dar cu experiență în meditație reușim încet-încet să conștientizăm și să avem acel timp de a ne pune întrebarea, de a analiza și de a decide înainte de a acționa.

• Care este adevărata motivație a acțiunii mele?

Pentru a răspunde la aceasta întrebare, trebuie să învațăm să fim cinstiți cu noi înșine și să identificăm adevărata motivație. De multe ori ne păcălim și ne justificăm acțiunile prin motivații "nobile" inventate dar în realitate motivul ascuns e complet altul și nu atât de nobil.

• Care sunt consecințele reale ale acestei acțiuni pentru mine sau pentru ceilalți din jur?

Pe lângă spațiul discutat mai sus este absolut necesar să dezvoltăm o capacitate de discernământ între acțiunile (semințele) benefice nouă și celor din jur și cele dăunătoare.

- Toate stările sau acțiunile benefice nouă sau celorlalți își au sursa în:

o Compasiune sau dorința să alinăm disconfortul sau suferința noastră și a celorlalte ființe

o Iubire necondiționată sau dorința ca noi și toate ființele să fie fericite cu adevărat

o Înțelepciunea sau capacitatea de a nu cădea în extreme și de a vedea lucrurile cum sunt ele într-adevăr, nu doar prin perspectiva proprie foarte limitată. Compasiunea și iubirea necondiționată trebuie să fie asezonate cu înțelepciune altfel acțiunile sunt oarbe și au tendința să cadă în extreme. Înțelepciunea e îngrășământul care va ajuta semințele benefice să germineze sănătos.

- Toate stările sau acțiunile dăunătoare nouă sau celorlalți își au sursa în cele 3 otrăvi mentale detaliate într-un articol precedent:

o Ignoranța: confuzia și amăgirea provenite din înțelegerea greșită a realității și al funcționării lucrurilor

o Atașamentul: egoismul, agățarea, lacomia, jindul, avaritatea

o Aversiunea: rea-voința, ura, frica, repulsia

Prin gândul, vorba și faptele noastre avem puterea să schimbăm lumea, în mai bine sau mai rău. Fiecare dintre noi avem această putere incomensurabilă, dar precum vorba proverbului:

„Cu o mare putere vine o mare responsabilitate”

Un lucru trebuie să ne fie foarte clar: că orice stare sau emoție ce o resimțim în prezent, benefică sau dăunătoare, apare la rândul ei din cauze prealabile, astfel motivația de a transmite mai departe, de a sădi pe cât posibil doar acele stări benefice bunăstării noastre și celorlalți o consider scopul nobil și unic al vieții noastre.

Dar în același timp trebuie să avem compasiune pentru noi înșine în momentele în care nu am reușit, conștientizând cât de înrădăcinate pot fi anumite semințe de buruieni în noi înșine.

Aceste "eșecuri" pot fi combustibilul motivației de a nu le transmite mai departe. Fiecare din aceste "eșecuri" conștientizate pot fi transformate în intenție ca data viitoare să reușim.