Wu-wei - acțiunea fără efort și arta de a trăi în armonie

Termenul Wu-wei (無為) a apărut în China antică între anii 500-100 i.Hr. și a fost asociat cu filozoful Lao Tzu. Wu-Wei este unul dintre cele mai importante principii de viață taoiste care se traduce prin „non-acțiune” sau „acțiune fără acțiune”. În taoism practica Wu-wei este considerată a fi cea mai înaltă formă de virtute.

Wu-wei este starea în care cineva acționează/ trăiește în armonie cu Tao, iar Tao este structura naturală al universului, este legea naturii după care totul există și funcționează, este modul natural în care se desfășoară orice situație. Tao este înțeles ca un standard normativ de bază atât în sens fizic, cât și metafizic. Tot ce există are un Tao.

Wu-wei este un concept destul de simplu de înțeles și implică acționarea fără forță sau cu efort minim. Modul natural, ne-forțat de a acționa este văzut ca fiind în acord cu Tao, în timp ce modul forțat este în contradicție cu acesta. Un exemplu ar fi înotul cu curentul râului mai degrabă decât împotriva lui.

Pe măsură ce ne aliniem cu Tao, cu ritmurile elementare din interiorul și din afara corpului nostru, acțiunile noastre devin în mod natural, mai benefice nouă și celor din jurul nostru, viața devine mai relaxată și totul curge natural.

Un alt exemplu banal care îl văd pe autostradă sau pe bulevardele aglomerate la orele de vârf este cineva care se zbate să ajungă cât mai repede undeva, schimbând banda de fiecare dată când crede că o alta avansează mai repede. De cele mai multe ori acest efort dă doar impresia avansării, dar de fapt nu avansează cu mult mai repede și mă gândesc câtă frustrare și agitație își generează acea persoană încercând să forțeze mersul natural al traficului la ora de vârf.

Din păcate toată societatea modernă e bazată pe aceste acțiuni forțate și în loc să lucrăm cu natura și cu legile ei parcă suntem în competiție și dorim tot timpul să o cucerim, să o îngenunchem.

Filozofia taoistă nu portretizează Wu-wei ca o cale ieftină de ieșire din situații dificile prin apatie sau dezinteres. Dimpotrivă, a acționa Wu-wei necesită o auto-cultivare constantă a anumitor abilități de autocontrol și o înțelegere profundă a modului natural de funcționare al lucrurilor (Tao) și respectarea acestuia.

Un alt aspect foarte important în dezvoltarea Wu-wei este atenția care o acordăm activităților care le întreprindem. Dacă suntem pierduți mai toată ziua și facem lucrurile în mod automat nu vom fi capabili să discernem dacă acțiunile noastre sunt în acord cu Tao-ul situației sau dacă forțăm inutil, astfel dezvoltarea atenției necumpănite este absolut necesară pentru Wu-wei.

Ideea de a obține cel mai mare impact printr-o pasivitate strategică înțeleaptă a fost centrală în politica chineză, în diplomație și afaceri.

Filozofia taoistă, ne îndeamnă ca în loc să impunem un plan sau un model unei situații, ar trebui să fim capabili să identificăm Tao-ul situației și apoi să ne adaptăm ușor pe măsură ce vedem direcția în care evoluează lucrurile, ca un luptător Judo care se folosește de forța adversarului și acționează doar în momentul oportun pentru al doborî.

Un semn clar că nu suntem în acord cu Tao și că e necesară o schimbare de strategie către Wu-wei este când avem impresia că parcă în ceea ce încercăm să facem întâmpinăm greutăți și cu cât ne zbatem mai mult cu atât se complică lucrurile mai mult. În cultura noastră numim asta ghinion, dar de vină e de fapt modul în care acționăm și încercăm sa forțăm un proces care natural nu e menit să funcționeze așa.

Desigur, este nevoie de timp și efort pentru a deveni Wu-wei, dar dacă încercăm gradual să aplicăm principiile de bază, cum ar fi acceptarea și să facem ce putem în situația dată fără a forța inutil, cu siguranță viața ne va fi mai ușoară în mai toate circumstanțele și mai toate ușile ni se vor deschide.