Între ambiție și pasiune,

...și motivațiile din umbra lor.

V-ați gândit vreodată ce înseamnă a fi o persoană de succes în societatea de azi?

E senzația de a reuși unde alții au eșuat, de a fi mai bun într-un fel sau altul decât altcineva și de a fi respectat și admirat de ceilalți. Această comparație ne dă impresia unui scop în viață, ne motivează dar în același timp această eternă comparație cu ceea ce ne înconjoară creează o schismă între ceea ce numim EU și restul lumii.

Această mândrie născută din nevoia de a reuși, de a fi cineva, aduce prin străduința ei o oarecare agresivitate, suferință și un continuu sentiment de neîmplinire.

Societatea ne-a învățat că fără ambiție suntem nimeni și nu am fi capabili să facem nimic în viață, și promovăm încă această credință copiilor noștri de mici, îi încurajam să fie competitivi, să fie mai buni decât ceilalți, să facă ceea ce le e impus, iar nu ceea pentru care au pasiune și înclinație. Tot progresul umanității e bazat pe această ambiție.

Inclusiv când ne lăsăm să credem că facem anumite lucruri cu un scop nobil, să ajutăm, să contribuim unei anumite cauze, dacă ne-am asculta atenți și am fi cinstiți cu noi înșine am descoperi că suntem motivați de aceeași ambiție de a fi mai importanți decât alții într-un fel sau altul.

Gândiți-vă acum, cum ar arăta lumea dacă am face toți lucrurile fără aceasta ambiție nevrotică. Am face lucrurile din pasiune adevărată și nu dintr-o obligație impusă de societate. Acțiunile noastre nu ar mai crea atâta suferință, am avea mult mai puține conflicte între noi. Deasemenea am reduce semnificativ și distrugerea mediului în care trăim pentru că nu am mai avea nevoie de atâtea lucruri să ne dea senzația de împlinire personală sau de a fi cineva. Fericiți sunt cei care reușesc să facă orice în viață fără a avea o ambiție, un scop final, fără nevoia de a ajunge undeva sau de a deveni cineva. Cei care merg la muncă doar pentru că le place ceea ce fac acolo, care pictează sau cântă doar pentru ca asta le e pasiunea, fără a ținti un rezultat, un nume sau o reputație.

Avem nevoie de ambiție doar când lucrurile care le facem nu sunt pentru plăcerea de a le face ci pentru a demonstra cuiva (noua înșine sau altora) ca suntem buni, că suntem de succes.

A funcționa în societate doar din pasiune adevărată, fără a avea o agendă ascunsă, e destul de dificil de obținut în zilele nostre și necesită curaj, fiindcă mintea noastră vrea tot timpul să devină ceva sau cineva, să se compare cu ce vede în jur. E o reminiscență a evoluției nostre ca specie, venită din nevoia primordială de a-și asigura perenitatea genetică într-un context cu resurse limitate.

Un prim pas ar fi să ne examinăm cinstit și să ne descoperim adevărata motivație din spatele tuturor acțiunilor nostre. Care este adevăratul motiv pentru care le facem? Nu narativul care-l creăm în jurul lor ca să se potrivească unor valori promovate și impuse.

Oamenii fac totul din următoarele două motive: cel nobil și cel adevărat. ~J. P. Morgan