Despre liberul arbitru - realitate sau iluzie?

Dicționarele definesc liberul arbitru ca fiind:

*Libertatea absolută de a acționa și de a lua decizii conform propriei voințe .*

Credința în existența liberului-arbitru sau convingerea că persoana este sursa conștientă ale propriilor gânduri și acțiuni, se regăsește în toate aspectele esențiale ale vieții unui om. Această credință influențează modul cum ne raportăm la legi, la politică, la religie, în relații, moralitate sau la emoții (precum remușcarea sau împlinirea de sine).

Având în vedere importanța și impactul în societate, liberul arbitru s-a studiat și s-a dezbătut începând de la religii, continuând în filozofie și mai nou este studiat intens și de științele moderne cum ar fi neuro-științele și psihologia.

În religiile teiste, precum în moralitatea modernă, se presupune că existența unui agent conștient, direct responsabil și în perfect control asupra propriilor acțiuni este valid și absolut necesar.

Se crede deasemenea că absența unui astfel de agent ar face să se prăbușească tot sistemul religios, moral și legislativ. Cum ai putea să pedepsești pe cineva sau să-l trimiți în iad dacă acea persoană nu e complet responsabilă și nu are control asupra deciziilor sau acțiunilor proprii?

Aceleași dezbateri se derulează de sute de ani în filozofie, iar părerile sunt încă foarte împărțite.

Cu apariția științelor moderne cum ar fi psihologia și neuro-științele avem din ce în ce mai multe dovezi care înclină balanța către ideea că liberul-arbitru este o iluzie.

De exemplu numeroase experimente neurologice (ex. Libet) dovedesc cu măsurători de tip electroencefalogramă (EEG) sau rezonanță magnetică funcțională (fMRI) că orice decizie conștientă este luată deja de subconștient aproximativ cu 200-700 milisecunde înainte ca ea să fie luată în conștiență (subiectul marchează timpul când a luat decizia conștient). Ca și cum conștiența doar își asumă meritul de a fi luat decizia (care e luată deja de procese non conștiente din creier).

Bazat pe aceste descoperiri, voințele noastre pur și simplu nu sunt ale noastre. Gândurile și intențiile apar din cauze și procese neuronale de fond de care nu suntem conștienți și asupra cărora nu exercităm niciun control conștient. Nu avem libertatea pe care credem că o avem, și anume liberul arbitru în sens tradițional.

Știm foarte bine că deciziile și comportamentul nostru sunt drastic influențate de starea biologică a corpului, cum ar fi durere, foame, sete, confort fizic precum și de stări psihologice, emoții pozitive sau negative și factori genetici. De asemenea sunt influențate profund de condiționări culturale prealabile.

Unele filozofii antice precum Advaita Vedanta în India susțin că ansamblul corp-minte are control asupra proceselor inclusiv celor decizionale iar sinele (atman), cine suntem noi de fapt în esență este mai degrabă o prezență non-conceptuală observatoare și neschimbătoare decât un agent decizional.

Pe de altă parte în budism există doctrina „fără sine” (anattā) în care se înlocuiește Eu-l ca și cauzalitate sau agent decizional (proprietate independentă) cu o secvență cauzală de procese impersonale (factori psihofizici). Aceasta se mai numește *originare dependentă*. Tot ce facem sau gândim apare ca un efect al unor procese prealabile de cele mai multe ori inconștiente.

Neurologul și filozoful Sam Harris ne explică deasemenea în cartea sa *Liber Arbitru*, cu argumente bine gândite inexistența liberului arbitru. Astfel justificând că dezvăluirea non-existenței liberului arbitru (cum e definit în mod tradițional) nu presupune subminarea moralității sau diminuarea importanței libertății sociale sau politice, dar cu siguranță schimbă modul în care înțelegem și răspundem la întrebări cruciale din viața noastră.

Scopul acestui articol nu e nici pe departe de a elucida acest mister ci mai degrabă de a sădi o sămânță de curiozitate să începem fiecare dintre noi să investigăm în propria noastră experiență acest lucru. Această realizare poate fi o sursă de pace datorită dizolvării iluziei existenței ego-ului.

Concluzia la care am ajuns până acum este că avem un oarecare liber arbitru dar avem un control de grad 2 mai degrabă decât un control de grad 1 (care presupune un control direct asupra acțiunilor).

Prin control de grad 2 înțeleg o influență asupra înclinațiilor și modelelor de condiționare subconștiente proprii (biologice și psihologice) care într-un final generează gândurile, emoțiile și reacțiile.

Oricare ar fi adevărul, un lucru este sigur că nu avem nici pe departe nivelul de control care ne place să credem că îl avem.

Eu personal, am învățat să relaxez idea despre acest agent conștient, localizat undeva în corp care e responsabil și în control de tot ceea ce fac, ce gândesc sau ce simt.