De unde vin...

Un scurt survol peste drumul deșteptării care m-a întors într-un loc din care până la urmă nu am plecat niciodată.

A sosit și ziua când realizez un gând care-l port în minte și în suflet de multă vreme. Acela de a putea să împărtăși cu cine ar putea fi interesat, anumite filozofii, învățături și trăiri pe care viața mi le-a pus în cale și pe care le-am asimilat, digerat și regurgitat pe parcursul vieții.

Toate acestea, cu bune și mai puțin bune, m-au făcut să fiu persoana cine sunt azi și aș putea spune ca sunt mulțumit de rezultat.

Acest rezultat nu a fost neapărat obținut în urma unui proces conștient de dezvoltare personală, ci mai degrabă este fructul conjuncturilor și trăirile acestora în combinație cu o curiozitate intrinsecă pentru secretele vieții pe care nenumărați filozofi, gânditori și întemeietori de religii și științe de la începuturile omenirii au încercat să le deslușească.

Ideile pe care am să le împărtășesc cu voi în cadrul acestui Blog sunt parte integrantă din parcursul meu spiritual, artistic și intelectual. Sunt fărâme din concepte și filozofii care m-au făcut să văd viața cu ochii și nu cu mintea. Sunt idei care m-au făcut să mă deștept din transa și tumultul vieții.

Toată viața de adult am trăit cu un sentiment de nemulțumire față de mine, de viață în general, parcă tot căutam ceva care să completeze persoana percepută de societate.

Și dacă ne gândim etimologig, cuvântul persoană are originile în limba latină și apoi a fost folosit în greacă deasemenea cu înțelesul de mască purtată de actori pe scenă (personaj). Astfel pe parcursul vieții pusesem diferite măști în speranța de a potrivi imaginea de sine cu ceea ce ar vrea societatea să vadă s-au mai degrabă cu ceea ce eu credeam că vrea societatea să vadă.

Rezultatul acestei căutari a fost crearea unui judecător intern necruțător, critic la orice deviație de la acel ideal închipuit, Era o voce care-mi spunea că nu ești și nu ai suficient,

Acest "joc" s-a transformat pană la urma într-un disconfort psihologic cronic, accentuat pe alocuri chiar cu perioade depresive,

Această voce înceta doar în momentele în care aveam un proiect pe rol, ceva de făcut care dădea speranța apropierii de acea perfecțiune mult căutată.

"Binecuvântați sunt cei cărora nu le e frică de solitudine, de propria companie, care nu caută tot timpul ceva de făcut, ceva cu care să se amuze sau ceva să judece." ~ Paulo Coelho

În încercarea de a satisface cerințele de a fi și de a obține acel ideal în toate aspectele vieții, pe parcursul facultății ne-am convins că viața în România nu oferă perfecțiunea care o căutam și am hotărât împreună cu soția de la vremea respectivă să luăm calea emigrării.

Fiind foarte consecvenți și disciplinați am obținut la fiecare etapă ce ne dorisem, cum ar fi familie, carieră, un copil, situație materială, etc. Toate acestea fiind motive demne de mulțumire, dar totuși nesuficient să satisfacă setea vocii interne și la scurt timp după fiecare împlinire, sentimentul că mai lipsește ceva se instaura din nou. Aceasta generând o altă dorință și un nou proiect de îndeplinit, reluând ciclul nemulțumirilor.

Acest ciclu nebunesc al dorințelor a continuat până în momentul separării noastre ca și cuplu și familie, moment în care s-au dezintegrat în durere ego-ul mult protejat și una câte una toate ideile preconcepute de cum ar trebui să fie viața.

Ne mai având constrângerea prejudecăților s-a creat un spațiu, un vid, în care puteam asimila anumite filozofii fără să le mai trec prin procesul de comparare cu informații deja existente în memorie.

La acest moment fac referire în piesa "În Perspectivă" pe care am să o public in curând în secțiunea muzică, și versurile sună așa:

"Am ales să-mi caut rostul

Pe-un tărâm făr de hotare

Și-am găsit doar amintirea

Copilului plin de mirare"

Sau cum s-ar spune în Zen:

"În mintea începătorului există multe posibilități, pe când în cea a expertului puține." ~ Shunryu Suzuki

Așa am descoperit practica Atenției Necumpănite (Mindfulness) și a meditației, fapt care mi-a salvat integritatea mentală și mi-a deschis orizonturi nebănuite până atunci. De atunci cu o consecvența de fier, practic în fiecare zi, și nu am cuvinte suficiente să enumăr beneficiile pe care le am toate planurile.

Am citit nenumărate cărți și am urmărit cursuri și conferințe pe domeniul psihologiei pozitivului, moralitate, filozofii orientale precum budism și hinduism am făcut chiar o retragere în tăcere de zece zile cu scopul de a înțelege și aprofunda tehnicile de antrenament a minții spre o viață liniștită.

Combinația dintre reflecția personală cu ajutorul meditației și studiul asiduu în psihologie, filozofie, religii și nu numai, m-a făcut să văd lumea cu total alți ochi și să mă "Deștept la Viață".

Încet, încet am învățat să fiu prieten bun cu mine însumi și în loc să-mi fie frică de singurătate, să îmbrățișez și să ma bucur de solitudine.

Până la urmă toți căutăm același lucru, Fericirea, dar din păcate de cele mai multe ori o căutăm în locurile greșite cum am făcut și eu o mare parte din viață:

"Fără excepție, toți oamenii caută fericirea indiferent de modalitatea care o adoptă. Unii merg la război iar alții îl evită, în ambele cazuri sunt motivați de aceeași dorință văzuta din perspective diferite. Aceasta este motivația acțiunilor tuturor oamenilor, inclusiv celor care se sinucid". ~Blaise Pascal

Dedic acest blog, căutării intermitente a stării de liniște și pace interioară, compilând și punând la dispoziție o panoplie de filozofii, tehnici și unelte pentru antrenamentul minții, dezvoltate de omenire pe parcursul a mii de ani și toate acestea demonstrate în nenumărate studii din ultimii ani în domeniul neurologiei, psihologiei și a altor domenii conexe din medicină.