Curs de meditație #5 Esența meditației

Azi am să vă prezint aspectele de bază ale meditației în modul în care le descrie unul dintre instructorii mei preferați, Yongey Mingyur Rinpoche.

El ne învață că esența meditației este conștiența. Atâta timp cât suntem conștienți de ceea ce se întâmplă, tipul, felul, culoarea sau intensitatea experienței în meditație nu contează. Astfel scopul meditației e să ne conectăm direct cu aceasta conștiență. Această conștiență e singurul punct de referință stabil, restul sunt doar experiențe efemere, inclusiv cele mai intense experiențe spirituale promise de „industria spiritualității” , pace, bucurie, claritatea gândurilor etc.

În paralel cu această conștiență necumpănită, următoarele calități (atitudini) sunt considerate ca fiind învățăturile de bază pentru orice meditator (începător sau experimentat) care dorește să perceapă meditația într-un mod autentic, pragmatic și nediluat.

Pentru a fi eficientă orice sesiune de meditație sau contemplare ar trebui să fie însoțită de următoarele calități sau atitudini:

- Non-meditație

Când spunem că medităm avem tot timpul anumite așteptări de cum ar trebui să decurgă. Căutăm anumite „arome”, cum a fi: pacea spirituală, calmul, lipsa gândurilor, conexiunea cu divinitatea, etc. Dacă așteptările noastre sunt realizate în meditație suntem mulțumiți că suntem pe calea cea bună și astfel ne agățăm de acele senzații încercăm să le atingem mereu. Dar ca orice altceva, acele senzații nu sunt permanente și dacă le pierdem sau nu se mai întâmplă cum ne așteptăm, suntem dezamăgiți. Ca și concluzie, o atitudine relaxată vis a vis de așteptări este secretul. Toate aceste experiențe e posibil să le avem și dacă se întâmplă, putem să le apreciem, dar să fim conștienți că vor trece și singurul lucru care ne rămâne este doar conștiența.

- Evitarea reveriei inconștiente.

Trebuie să ne conectăm cu conștiența, să o recunoaștem. Nu trebuie să medităm, dar nu trebuie nici să ne pierdem în gânduri. E o senzație de prezență la tot ceea ce se întâmplă. A te pierde inconștient în gânduri e cum de multe ori când citim o carte putem trece peste câteva paragrafuri fără să conștientizăm despre ce s-a vorbit sau conducem în trafic către casă și nu știm cum am ajuns.

Scopul nu e să nu avem gânduri, scopul e, chiar dacă suntem îngândurați, să fim conștienți că suntem îngândurați sau visători și de fiecare dată când ne găsim pierduți în gânduri să ne re-ancorăm în conștiență. Cea mai utilizată ancoră a conștienței este respirația datorită faptului că este tot timpul cu noi. Dacă ne cunoaștem respirația deja nu suntem pierduți.

- Atitudine naturală, ne-forțată.

În toate aspectele vieții și inclusiv în meditație, suntem preocupați de gândul dacă facem bine ceea ce facem, și încercăm să ne ajustăm anumitor șabloane. Atitudinea naturală este de fapt acceptarea a tot ceea ce apare dincolo de concepte, nu încercăm să controlăm nici să blocăm, nici să creem nimic. E doar a fi cine suntem fără a încerca să generăm anumite senzații sau să evităm altele. Cu cât suntem mai serioși în a urmări anumite șabloane sau instrucțiuni, cu atât suntem mai agățați de experiențe și nu de esența noastră care este conștiența.

Scopul ultim al meditației și al unei trăiri deșteptate este de a ne conecta și a menține această conexiune cu conștiența. În conștiență nu exista bun sau rău, pace sau agitație, plăcut sau neplăcut, fericire sau suferință, lumină sau întuneric. Conștiența e ca și cerul pe care toate stelele, norii sau păsările zburând apar și din care totul e făcut.