Curs de meditație #2 - Despre ceea ce nu e defapt meditația

Chiar dacă meditația ca și practică, constă într-o panoplie de tehnici, anumite preconcepții s-au dezvoltat în decursul timpului. În acest articol asociez cuvântul meditație cu practica Atenției Necumpănite. Având în vedere aceste stigme sau conotații ne-reprezentative în cea ce privește practica meditației, am simțit obligația să explic ce înseamnă în primul rând, ceea ce am și făcut în articolele precedente.

Dar gândindu-mă mai profund la acest aspect am ajuns la concluzia că poate ar fi mai clar pentru publicul larg dacă am să expun defapt și ce nu e meditația, astfel dizolvând anumite mituri și preconcepții:

• E o formă de religie? Datorită faptului că tehnicile de meditație își au originea în budism, și a neînțelegerii că budismul e o religie, meditația s-a asociat ca fiind o practică religioasă. De fapt meditația e o practică de antrenament mental cu scopul de a dezvolta anumite capacități care ne vor permite o viață cât mai liniștită și implicit fericită. E o practică care ne deschide ochiul minții să vedem lumea și să o acceptăm asa cum e ea defapt.

• E un mod de contemplare sau digerare a unui nume subiect? Contrar contemplării, meditația nu necesită gândire profundă, ci mai degrabă e conștientizarea și disciplinarea care modelează mintea în forme precursoare bunăstării și a fericirii noastre. Conștientizarea și gândirea sunt două funcții complet diferite.

• E ceva exotic sau ezoteric? Datorită asocierii timpurii cu guru Hinduiști sau călugări Budiști de prin India și Tibet, în vest s-a dezvoltat o preconcepție cum că meditația ar fi ceva straniu și exotic iar aura exotismului a atras mulți adepți în jurul anilor 60 cu curentul hippy din vest care în încercarea de a se diferenția (de a fi cool), au dat o conotație mistică sau ezoterica acestor practici. Cei care sunt atrași, precum și cei care simt o repulsie față de această practică datorită exotismului sau ezoterismului asociat, comit aceeași eroare. Meditația în ziua de azi nu are mare lucru în comun cu acest concept, e defapt un subiect foarte studiat în psihologia modernă cu ajutorul studiilor clinice controlate și cu efecte bine documentate științific.

• Oferă experiențe extraordinare, de exemplu stări de conștiință alternative, stări de euforie? Mulți care încep să practice meditația sunt defapt atrași de aceste iluzii cu ar fi înțelepciune mistică, apropierea de divin sau pur și simplu stări euforice sau puteri miraculoase. Scopul meditației nu e de a căuta stări extraordinare sau transcendentale chiar dacă aceste experiențe ar putea apărea. Defapt în meditație căutăm o cale de a ne apropia cât mai intim de toate experiențele care le avem, fie ele ordinare sau extraordinare. În meditație suntem la fel de câștigați în urma unei experiențe plictisitoare cât și în urma unei experiențe mistice intense.

• E o tehnică de a reduce stresul sau de relaxare? Cu toate că un efect pe termen mediu și lung a acestei practici e într-adevăr o detașare fața de probleme și implicit o atitudine relaxată față de viață, scopul meditației nu e acesta, și această așteptare trebuie să fie abandonată cât de repede posibil, altfel devine un alt mod de a întări ego-ul propriu și un impediment al practicii însăși. Astfel cei care pornesc în aventura meditației cu această preconcepție sunt adesea dezamăgiți datorită faptului ca cel puțin la început aceste stări nu numai că lipsesc ci întâlnirea intimă cu propria persoană poate avea efecte contrare.

• Meditația e ușoară? Din punct de vedere fizic nu suntem obișnuiși să rămânem nemișcați perioade mai lungi de timp, iar durerea fizică nu e ceva necunoscut celor la începutul acestui drum. Iar precum am menționat mai sus, din punct de vedere mental, pentru cele mai multe persoane întâlnirea intimă cu ei înșiși nu e o experiență ușoară. Întâlnirea cu regretele, tristețea, amintirile experiențelor negative, speranțe neîndeplinite, mânie și frustrări nerezolvate, etc. e o experiență înfricoșătoare. În societatea modernă facem tot posibilul să evităm această întâlnire, creând nenumărate diversiuni, și numim asta "a fi ocupați". Deci pentru cei mai mulți aventurieri pe acest tărâm, meditația nu e ușoară iar beneficiile nu sunt obținute rapid.

• Meditația e o evadare din realitate? Aceasta e o altă concepție greșită, probabil derivată din credința că pe parcursul meditației trebuie să ne golim mintea de conținut (gânduri) sau faptul că în anii 60 (epoca hippy) doar pentru a obține acele stări extatice se combina o cvasi-practică cu substanțe halucinogene într-un mod complet eronat. Mai precis aș putea defini meditația ca fiind o evadare în realitate și anume dezvoltarea unei relații cât se poate de intime și oneste cu tot ceea ce se întâmplă.

• E o practică egoistă? Mulți consideră practica meditației ca fiind o practică egoistă în care cineva se detașează de problemele mondene cu scopul doar de a obține anumite stări extatice pe când restul lumii se străduie să le rezolve. Această critică e bazată doar pe o înțelegere cât se poate de superficială. Și precum fără îndoială practica meditației începe cu orientarea către interior și experiențele proprii, curând distincția clară între persoana proprie și lumea înconjurătoare începe să se dizolve. Practica meditației dezvăluie modul complex în care viețile noastre sunt interconectate intre ele și dependența față de mediul în care trăim. Ca și consecință meditația trezește în noi compasiunea față de alții și față de mediul înconjurător.

• Meditația e pentru oricine? Oricâte beneficii ar prezenta asemenea practică, nu e pentru oricine. Încercarea de a cuceri anumite condiții psihologice (depresie profundă sau alte probleme psihice) doar prin practica meditației e o abordare complet greșită în care beneficiile nu sunt comensurabile cu posibile riscuri. Abordarea acestei practici în paralel cu tratamentul psihologic trebuie urmărită îndeaproape de un medic specializat. Deasemenea, dacă ați încercat meditația și ați decis că nu este pentru dvs., nu ar trebui să vă simțiți vinovați. Există o mulțime de alte strategii pentru îmbunătățirea sănătății și bunăstării.

Ca și cuvânt de încheiere aș dori să menționez că faptul de a fi atras la început de meditație datorită acestor beneficii sau "efecte secundare" motivului esențial (de a dobândi o cunoaștere a persoanei proprii și o vedere obiectivă a lumii) e cât se poate de justificată. Dar cu cât renunțăm mai repede la aceste preconcepții, cu atât evoluția noastră în cunoaștere devine mai semnificativă.