Budismul - filozofia responsabilității asupra propriei vieții

Budismul este considerat de unii o religie, non-teistică (fără credință într-un zeu creator), de asemenea, o filozofie și o disciplină morală, originară din India în secolele VI și V î.Hr.

A fost fondată de înțeleptul Siddhartha Gautama (Buddha l. C. 563)

Budismul, la bază este o filozofie a responsabilității personale.

Există o mulțime de învățături și filozofii complexe în budism, dar dacă am dori să le rezumăm într-un mod foarte concentrat, acest citat în trei rânduri este chintesența budismului:

Abandonează tot ceea ce este negativ (nevirtuos), Cultivă tot ceea ce este pozitiv (virtuos), Antrenează-ți mintea. ...acesta este toată învățătura lui Buddha. ~ Shariputra

Ca ființe umane, să nu facem nimic ce este nevirtuos sau care ar putea răni vreo altă ființă. Să facem tot ce este bun, ce este virtuos și în același timp să conștientizăm că secretul punerii în aplicare al celor două afirmații de mai sus se află în instruirea/ dresarea vigilentă a propriei minți.

Prima parte a citatului „A nu face nimic nevirtuos” a devenit esența a ceea ce este astăzi cunoscută sub numele de calea Hinayana a învățăturilor. Disciplina și conduita personală, este tema principală în Hinayana sau tradiția Theravada.

A doua parte a citatului „Cultivă tot ceea ce este pozitiv (virtuos)” a devenit esența învățăturilor Mahayana și cu ea întregul concept de cultivare și dezvoltare a compasiunii față de toate ființele, care e cunoscut sub numele de Bodhicitta sau Mintea Iluminării (motivația personală de a ne trezi, în beneficiul tuturor ființelor).

A treia cale (yana), astăzi cunoscută sub numele de Vajaryana, Tantra sau Budismul Mantra, a izvorât din tema celei de-a treia linii a citatului „Antrenează-ți mintea” pentru a deveni capabil de a pune în practică în mod natural primele două puncte din citat.

În esență, cele trei căi budiste nu sunt separate una de alta, sunt moduri progresive, pas cu pas de a lucra cu noi înșine în funcție de nivelul/ capacitățile fiecăruia.

Nu există nimic în budism ce nu există și în alte culturi, fie că este vorba de compasiune, sau de înțelepciune, acestea pot fi găsite în toate religiile și filozofiile de viață, exprimate doar în moduri diferite. La bază, esența este întotdeauna aceeași.

Budismul pe cât de complicat pare, nu a fost niciodată intenționat să fie o dogmă de urmat sau de crezut orbește, pe cât a fost menit a fi un ghid pragmatic, o îndemnare de a analiza realitatea, de a deveni conștienți de cine suntem și cum ne comportăm ca ființe umane.

Budismul promovează responsabilitatea asupra propriei vieții, ca ființă umană, ca ființă simțitoare în general, în sensul de a nu da vina pe altcineva pentru situațiile și experiențele prin care trecem. Noi suntem în același timp scenariștii, regizorii, actorii, suntem de asemenea cei care creează decorul propriilor experiențe.

În budism nu există o entitate supranaturală pe care să dăm vina sau cui să cerem ajutor când suntem la ananghie sau cui să-i mulțumim când ne merge bine.

Suntem total responsabili de experiențele pe care le avem, fiindcă toate aceste experiențe în prezent sunt o reflecție a gândurilor și al acțiunilor noastre din trecut.

Legea care le guvernează este legea după care funcționează tot Universul și anume "Acțiunea și reacțiunea" (în sanscrită: Karma), de exemplu dacă sărim de la etaj, foarte probabil că ne vom accidenta. Bineînțeles că datorită complexității influențelor acțiunilor noastre în viața de zi cu zi, nu e atât de simplu să conștientizăm atât de clar cauzalitatea.

Suntem ingineri, medici, avocați, profesioniști și oameni de familie ... gânditori inteligenți și cu toată educația care o avem, cu toate religiile și filozofiile complexe cu meditațiile sau rugăciunile pe care le facem, nu suntem capabili să înțelegem și să punem în aplicare aceste principii de viață foarte simple:

Dacă vrem fericire...,trebuie să creăm fericire. Dacă nu vrem suferință...,trebuie să ne abținem să cauzăm suferință (cu gândul, vorba și cu fapta).

Ironia budismului este că s-au scris un număr nelimitat de volume în decursul celor 2500 de ani de la Buddha și s-au dezvoltat filozofii extrem de complexe pentru a explica omenirii un lucru atât de simplu, dar în același timp atât de evaziv și greu de pus în aplicare.

Cât de simplu ar trebui să fie și ce complicat reușim să îl facem. Parcă ar fi prea simplu ca mintea noastră să priceapă că rolul nostru dincolo de orice culturi, filozofii sau religii e de fapt să fim cât mai buni cu toate ființele ce există.