Atenția, o sursă de bunăvoie, calm, sănătate și înțelepciune

Rezultatele unor studii recente în domeniul neuro-științei.

Dacă sunteți ca mine și ca majoritatea oamenilor, vă petreceți ziua sărind de la un lucru la altul fără a acorda prea multă atenție acestor evenimente. Investigările științifice în domeniul neuro-științei au descoperit că 47% din timp, oamenii nu sunt atenți la ceea ce fac. În același studiu una dintre întrebări a fost despre cât de fericită se simte persoana respectivă iar rezultatul e o corelație clară între nivelul de #atenție și starea declarată de fericire. Astfel că persoanele care sunt atente la ceea ce fac sunt mult mai fericite și invers persoanele cu deficit de atenție declară o stare generală de nefericire și nemulțumire personală.

În mod curent credem că fericirea e ceva ce simțim când facem ceea ce ne dorim, dar psihologia budistă și recentele studii în neuro-știință demonstrează că doar actul simplu de a fi atenți generează acest sentiment de bună voie și fericire.

Aceasta nu înseamnă că de exemplu dacă suntem într-o relație abuzivă, doar a fi atenți ne va face fericiți, ci prin faptul de a fi atenți realizăm că probabil anumite schimbări sunt necesare sau dezvoltăm capacitatea de a evalua situația într-un mod detașat și să răspundem situațiilor într-un mod mult mai înțelept.

Ca orice abilitate a corpului uman, și aceasta de a fi atent poate fi antrenată. Plasticitatea creierului uman a fost demonstrată deja în nenumărate studii neurologice.

Cea mai cunoscută metodă, practicată de mii de ani în budism și testată în ultimii douăzeci de ani în laboratoarele de neuropsihologie din Statele Unite este numită #Mindfulness. Având în vedere că nu găsisem o traducere elocventă în limba română am să o numesc practica Atentiei Necumpănite.

Programul de antrenament al atenției necumpănite constă în concentrarea atenției asupra respirației, apoi progresiv atenția e direcționată asupra activității naturale a minții ca până la urmă să se așeze asupra unei conștientizări generale a însăși conștiinței.

În cadrul unui studiu al prestigioasei universități Emory din Statele Unite, voluntari care nu au practicat niciodată meditația au fost înrolați într-un program de antrenament al minții pe o durată de opt săptămâni, câte douăzeci de minute pe zi. Voluntarii au fost distribuiți aleator în trei categorii de antrenament: practica Atenției Necumpănite, a Compasiunii, iar al treilea grup a fost utilizat ca și control activ.

Creierele participanților au fost scanate înainte și după studiu utilizând tehnica fMRI, iar în timpul scanării li s-au prezentat o serie de imagini utilizate standard în studiul emoțiilor printre care se aflau câteva imagini deranjante cum ar fi o victimă suferind arsuri corporale.

După cele opt săptămâni de "antrenament", grupul înrolat în practica Atenției Necumpănite a demonstrat o reducere semnificativă a activității Amygdalei ( corpului amigdalian) în timpul expunerii la imaginile deranjante menționate mai sus în comparație cu celelalte două grupuri .

Amygdala are un rol privilegiat în sistemul limbic, acela de detector de pericole. Primește informațiile direct de la nivel senzorial și scanează aceste informații în căutare de posibile amenințări. În momentul în care detectează o amenințare, declanșează răspunsul "Luptă ori Fugi" constând în eliberarea unor hormoni cum ar fi cortizolul (hormonul stresului) și neurotransmițători ca și epinefrina (adrenalina) sau noradrenalina care au rolul de a mobiliza corpul pentru a acționa rapid.

Pe parcursul evoluției noastre, amygdala s-a dezvoltat ca o unealtă foarte eficientă de supraviețuire a unor pericole iminente cum ar fi atacul unor prădători unde viața era în joc și un răspuns imediat ar fi făcut diferența între viață și moarte.

În societatea modernă acestă amenințare fatală este aproape inexistentă dar

totuși suntem expuși la o multitudine de stresori, și de cele mai multe ori corpul nu face diferență. Ca rezultat răspunsul "Luptă ori Fugi" poate fi activat de factori banali, cum ar fi când suntem prinși în trafic, debordați la muncă sau grijile de zi cu zi,

Faptul cum răspundem acestor stresori are puțină legătură cu evenimentul în sine pe cât importanța care o dăm noi evenimentului.

E clar că o activitate ridicată a amygdalei în contextul actual are puține beneficii, și mai mult, pe termen lung are un efect dezastruos asupra calității vieții, sănătății mentale și fizice a persoanei, datorită în mare parte faptului că folosește resursele energetice atribuite în mod normal sistemului imunitar sau a altor sisteme fiziologice importante.