Gândul săptămânii - Detașarea

Detașarea este una dintre cele mai dificile și în același timp importante învățături din arta de a trăi.

Rezistăm pentru că ne este frică să pierdem obiectul atașamentului nostru. Vrem ca lucrurile să se întâmple după dorința noastră, ca alții să acționeze așa cum ne-ar plăcea, ca viața să decurgă așa cum ne-am planificat-o.

Și de fiecare dată când rezistăm realității, suferim și creăm suferință.

A învăța să ne desprindem de rezultatele eforturilor noastre, de deznodământul așteptărilor noastre, de răspunsul celorlalți la cererile noastre, este un exercițiu important de încredere în viață, de deschidere a inimii și de acceptare.

Detașarea nu înseamnă îndepărtarea de ceilalți pentru a nu trăi în atașament, nu este nici indiferența față de rezultatele acțiunilor noastre, ci este mai degrabă deschiderea la tot ceea ce se întâmplă, indiferent de calitatea evenimentelor.

Este deasemenea capacitea de a improviza cu tot ce ce ne pune viața în cale, știind că în fond este pentru binele nostru.

Înseamnă să depunem eforturile necesare pentru a realiza proiectul dorit, dar în același timp să acceptăm faptul că rezultatul poate fi diferit de așteptări.

Este iubirea față de ceilalți, oferindu-le toată dragostea, dar să recunoaștem că ei pot să ne iubească într-un mod diferit decât ne-am dorit sau închipuit.

Este iubirea de sine, cu toate imperfecțiunile, știind că nu te poți îmbunătăți dacă nu le accepți în primul rând.

Este arta de a trăi făcând ce putem mai bine, oferind ce e mai bun din noi iar în același timp știind că uneori vom avea succes și alte ori nu; uneori vom fi recunoscuți și alte ori, nu; uneori vom fi iubiți și alte ori nu.

Detașarea este determinarea de a fi liber, de a avea convingerea profundă că totul este perfect, indiferent de ceea ce se întâmplă și este mai presus de toate, o sursă de pace interioară.